DOMOTICA  – Provocarile unei  “case inteligente”

 Cand sunt plecati  de acasa  multi oameni incearca un sentiment de indoiala , chiar daca nu sunt printre cei mai distrati . Am oprit aragazul ? Am inchis robinetul la chiuveta din bucatarie? Am armat sistemul de alarma ? Copiii isi fac temele sau se uita la televizor?  Si multe altele. Cu o “casa inteligenta” se pot inlatura toate aceste indoieli cu o singura privire aruncata pe smartphone sau tableta si , daca totusi este vorba de o  persoana  cu adevarat distrata , se pot remedia eventualele “mici omisiuni” cu o simpla comanda data din programul instalat pe acelasi smartphone sau pe tableta. Se pot conecta toate aparatele si dispozitivele din casa sa comunice intre ele si cu utilizatorul , pot fi  monitorizate si comandate. Orice echipament care utilizeaza curent electric sau care poate fi actionat printr-un dispozitiv alimentat electric , poate fi inclus intr-un sistem integrat de comanda si control. Cele mai comune  aplicatii sunt cele referitoare la iluminat , sisteme de securitate si acces , multimedia , termostate si electrovalve.

Ideea unei “case inteligente” poate face utilizatorul sa se simta , pastrand proportiile ,  ca un mic Bill Gates care a cheltuit o multime de bani pentru a-si construi o astfel de casa . Avantajele incontestabile pot face viata mai usoara si categoric mult mai confortabila .Dar implementarea unei astfel  de aplicatii poate genera probleme . O “casa inteligenta”  poate  suna ca un cosmar pentru o persoana care considera ca o simpla telecomanda pentru televizor este un dispozitiv foarte sofisticat . O prima problema cu care se confrunta proiectantul unui astfel de sistem este obtinerea unei usurinte in utilizare adecvate cunostintelor si abilitatilor utilizatorului , uneori in detrimental complexitatii sistemului si implicit prin renuntarea la unele facilitati. Cand se proiecteaza un astfel de sistem este important sa se ia in considerare o serie de factori :

  • Ce componente vor face parte din sistem ? Sunt echipamente de baza (intrerupatoare pentru iluminat , timere sau termostate etc.) sau sisteme complexe (sistem de alarma , supraveghere , control acces etc.)
  • Cat de intuitiva trebuie sa fie utilizarea sistemului pentru client?
  • Acopera acest sistem o necesitate sau este doar o jucarie amuzanta si potential generatoare de frustrare?
  • Cati oameni vor utiliza sistemul?
  • Cine va utiliza sistemul si cine il va intretine?
  • Cat de flexibil trebuie sa fie sistemul in ceea ce priveste interfetele si eventualele dezvoltari/modificari ulterioare.

Avand in vedere aceste aspecte , de cele mai multe ori este bine sa se inceapa cu o varianta de baza care sa fie extinsa dupa necesitati si dorinte pe masura ce utilizatorul testeaza aceasta varianta. Ca orice noua tehnologie , un astfel de sistem necesita o investitie semnificativa si este foarte important ca rezultatul final (cel real si nu imaginea SF generata de progresul tehnologiei) sa justifice acest efort. Pentru a avea un sistem cu adevarat functional trebuie utilizate echipamente fiabile , furnizate de producatori recunoscuti , atat pentru partea de automatizare cat si pentru cea de executie , trebuie prevazute solutii de back-up si trebuie avut in vedere un sistem de verificare si mentenanta predictiva.

O problema generala a sistemelor de calcul trebuie avuta in vedere si la proiectarea unor astfel de sisteme . Este vorba de vulnerabilitatile de securitate ale liniilor de comunicatie si ale echipamentelor de monitorizare si control. Daca un hacker preia controlul tabletei pe care este instalat softul de automatizare (de exemplu) va avea acces la toate echipamentele monitorizate si controlate de catre acesta.

Of course, there’s also the question of whether an individual needs all this technology. Is our society really so lazy that we can’t flip a light switch? The good news is that with all the time we save from home automation, we’ll have time to work on other pursuits. Like developing robot maids.”